Vina constituie o problema persistenta pentru gay, si este o adevarata aventura sa treci peste acest sentiment. Ca un demon, vina se instaleaza in cele mai intime colturi ale inimii, si se deghizeaza in multe feluri. Majoritatea simtim ca suntem prea inteligenti si sofisticati sa ne lasam cuprinsi de vina, dar tocmai persoanelor “capabile” le este cel mai greu sa identifice sentimentul de vina care le bantuie comportamentul.
Unii barbati gay isi reneaga sexualitatea cu atata putere incat ajung sa se urasca nu doar pentru ce sunt, ci si pentru ce fac. De multe ori, sentimentul de vina nu este trait direct, ci prin intermediul depresiilor. O persoana care se simte vinovata simte ca ar trebui pedepsita pentru ceea ce ea considera gresit. De asemenea, respectiva persoana nu face nimic ca sa scape de vina. Formele de vina extrema pot fi atat de coplesitoare incat duc la sinucidere.
Oricum, multi barbati gay sufera de vina din cand in cand. Se simt vinovati pentru faptul ca “fac lucruri gresite”, acestea insemnand fie orientarea sexuala (in special cand parintii lor par dezamagiti sau raniti) , fie infidelitatea, fie experimentarea sado-masochismului etc.
Vina poate fi atat in constient, cat si in subconstient, subconstientul fiind mai greu de manuit. Se poate manifesta prin curatenie excesiva, politete iesita din comun sau o dorinta nestavilita de a munci. Din nefericire, multi barbati gay ce sufera de homofobie in interiorul lor ajung sa-si transforme vina in ura, ura fata de ei insisi. Sentimentele tale de vina pot fi cauzate de dorinta de a-ti face parintii mandri.
Analizand sentimentul de vina, poti sa inveti ca sub vina ta datorata homosexualitatii se afla o alta vina din cauza sexului anal. Unii copii cresc in familii unde sexul este considerat gresit, in formele sale mai “kinky”.
Relatia dintre parinti este asa saraca incat le induce copiilor un sentiment de pesimism in legatura cu toate relatiile sexuale.
Manifestarile vinei mai au loc si in alte aspecte ale vietii gay, cum ar fi imposibilitatea de a reusi intr-o afacere, pasiunea pentru barbati hetero, pasiunea pentru o partida foarte rapida de sex sau sperante la aventuri cu barbati pe care nu ii vor avea niciodata.
Vina inspira o frica de intimitate si o nevoie de pedeapsa, ambele fiind cauzele comportamentului descris mai sus. O exprimare mai clara a vinei este dorinta de a face favoruri altor oameni, sa-i cocolosesti zilnic sau sa fii un tip OK la serviciu. Dorinta aceasta de a satisface, de obicei legata de faptul ca nu poti refuza nimic, de cele mai multe ori se ridica din dorinta de a demonstra ca o persoana se poate face placuta, chiar daca e gay.
Cum poti trece peste sentimentul de vina in legatura cu homosexualitatea? In primul rand informarea corecta sta la baza stergerii perdelei de ceata care ar putea invalui homosexualitatea si identificarea unui individ cu aceasta orientare sexuala. Majoritatea dintre noi, probabil ca s-au abolit de orice sentiment de vina in momentul in care au constientizat ca nu sunt singurii care se simt atrasi de barbati, ca a fi homosexual nu este vreo “dereglare psihica”. Chiar daca unii nu sunt pro, intrarea intr-o forma sau alta in “lumea gay”, poate ajuta foarte mult persoanele care se simt vinovate ca sunt gay.
Faptul ca esti parte dintr-un grup te va ajuta sa dezvolti o mai mare incredere in tine, si iti va permite sa socializezi mai mult. Cand o persoana e izolata de comunitatea gay, are mult mai putine sanse de a-si rezolva problemele legate de vina.
Comunicarea cu parintii poate sa fie benefica sau nu. S-au auzit multe cazuri in care parintii si-au dus copiii la psihologi de scoala veche, endocrinologi sau chiar la… exorcizare (uite ce valente poate capata “scoaterea bestiei din tine” 😉 ).
In cazul modelelor familiale comune, gen: “Eu te-am facut, eu te omor!”, va fi destul de greu de ajuns la o acceptare a orientarii sexuale “diferite” a “copilului meu”, lucru care nu poate decat sa inrautateasca lucrurile.
Foarte interesant articolul…trebuie sa spun ca si eu ma simteam pana de curand vinovat pentru ceea ce sunt. Si intr-adevar, ‘simptomele’ erau cele mentionate in articol, mai ales depresia. Dar, in timp am acceptat felul propriu de a fi, si mi-am pus (si pun intrebarea) unde e vina in toata aceasta situatie? Sau mai bine zis vina cui? In prezent, consider ca nu e nimic rau in a fi gay. Si o spun cu toata gura fara pareri de rau.
Totul tine aici de mentalitate…noi, romanii, am fost invatati (ca de altfel si parintii nostrii) ca a fi homosexual este o abominare, o anormalitate, numeste-o cum vrei. Si la fel spune si Biblia (cu toate ca tot in Biblie e un pacat sa mananci carne de porc, sa faci avort, sa te razvratesti impotriva parintilor etc, si totusi toata lumea tolereaza aceste ‘pacate’). Chiar si asa, asta nu inseamna ca trebuie sa credem pe bune tot ceea ce ne spun parintii nostri. Cred ca fiecare persoana trebuie sa aibe o coloana verticala, un punct de vedere, construit pe propriile experiente si credinte.
In fine…nu vreau sa bat campii. Lucru cert e ca nu ma consider vinovat pentru ceea ce sunt pentru ca nu e nimic in neregula cu mine. Fiecare ar trebui sa-si accepte felul propriu de a fi, altfel spus sa accepte realitatea, indiferent cat de dura e ea. Mai bine in realitate decat in minciuna!
Misto articol. Dar ridica o multime de probleme. Of.
Nu te-ai simti vinovat daca sentimentul n-ar fi instigat de catre exterior. Daca exteriorul n-ar avea nimic de comentat, ai intra in cadrul a ceea ce se defineste prin normal. A fi gay e la fel de normal ca a fi inalt, vegetarian sau iubitor de natura. Nu poti schimba ceea ce esti, ar poti lupta la nesfirsit si fara vreun rezultat benefic.
Pentru cine?
Pentru ceilalti?
Dar exteriorul nu percepe decit ceea ce vede, si la ceea ce vede si nu intelege reactioneaza urit.
Cred ca sentimentul de vina este dictat de mediu, de religie, de opinia majoritatii. Crestinismul este o religie care are la baza vina si pocainta; omul este vinovat apriori si acest fel de a judeca lucrurile devine mod de trai. Si este intr-adevar foarte trist ca in tari precum Romania multi homosexuali ajung sa creada cu tarie in asta.
E absolut aevarat ce am citi mai sus,ma regasesc in cele spuse in articol… Prima relatie/ prima data cand am facut ceva cu un baiat a fost acum un an si ceva si ma gandesc ca gresesc…. exact ce e scris in articol…. Si ce e grav ca nu reusesc sa scap de sentimentul asta ca gresesc oricatimi spun ca asat sunt si nu ma pot schimba…
Sper totusi ca voi trece, cum am citit putin mai sus,peste sentimentul asta devina … 😉
Toate cele bune
pacatul nostru este ca ne-am nascut in romania.
Bine ca nu ne-am nascut in Afganistan.
*like*
tot ce este bun ,frumos si gustos pe lumea asta, e interzis.
nu cumva ca sa fie fericit vreunul, toti trebuie sa sufere.
Este f adevarat ce ai zis, numai ca m-am saturat sa vad cum toata lumea da vina pe mediu, pe religie, etc. Fiind si eu in situatia respectiva, mi-am dat seama ca totul vine din interior, pt ca n-am fost judecat niciodata, si asta pt ca m-am simtit f bine in pielea mea, sau cel putin asta am aratat. Sentimentul de culpa a venit din regretul ca spre deosebire de viata simplista dar mult mai usor de dus a celor din jur, eu trebuie sa traiesc cu gandul ca niciodata nu voi putea avea o familie in adevaratul sens al cuvantului, ca o relatie gay bazata pe dragoste si incredere de lunga durata e mai rara ca o ploaie in desert, etc. Credeti ca daca va nasteati in America, de exemplu, erati super fericiti acum? Poate ati auzit de cresterea alarmanta de sinucideri in randul copiilor americani din cauza agresivitatii homofobe din scoli. Eu zic ca solutia e tocmai eliminarea lui ”Ce-ar fi fost daca”, si sa acceptam ca asa ne-a fost dat de la Dumnezeu, soarta, divinitate, cum vreti sa-i spuneti. Asa a trebuit, sa ne nastem in Romania, sa fim gay, s-o ducem greu, o data ce acceptam lucrul asta, putem trece mai departe la ”cum sa facem sa scoatem ce-i mai bun din asta”
Julien are dreptate … trebuie sa acceptam lucrul asta ca sa putem trece mai departe, sa luptam sa ne facem o viata, asa cum este ea… fiecare cum ne dorim… ne trebuie putere si prieteni …
povestea mea. sad. mam nascut la tara. intr-un mediu religios accentuat. familia mea a avut si are un oarecare respect. am fost invatat sa merg la biserica obligat. (conceptie care nu o condamn ca atat au stiut)am fost invatat sa nu fac rau ca merg in iad. ok. simplu. viata mea a fost monitorizata indeaproape de parinti. nu am iesit la baut la fumat cu prietenii etc. pana la o varsta. la 18 ani am plecat din tara. eram invatat sa “nu fac lucruri rele”pe care le considerau ei ca sunt rele. am fost sentimentalist. iubeam mult parintii. am facut totul sa nu ii supar. pe parcurs am observat ca nu sunt atras sa ma imprietenesc cu vre-o fata.
deci pana la 19 ani nu am avut nici o prietena. la 19 ani mi-am facut o prietena cu gand sa ma casatoresc. ea era in tara iar eu afara. am pastrat legatura telefonic un an. dupa care stop. am terminat relatia cu ea. eram un simplu baiat care isi vedea de viata lui si de munca lui. eram apreciat oriunde munceam. toti aveau incredere in mine considerand ca sunt corect. si nu se inselau. mi-am cladit viata pe asemenea principii de a fi corect, de a respecta pe toti din jurul meu, tot timpul sa adun reclamatii bune cu privire la mine. de la 20 de ani am vazut ca nu imi plac femeile.
eram atras mai mult pentru tineri. era ceva catastrofal si pentru mine avand conceptiile imprimate in cap despre pacatul comis de a fi gay. ma luptam. nu intelegeam. toate lucrurile le puneam la biblie. ma invata sa ma rog. k sunt ispite. pot sa zic k am fost fanatic in interpretarea bibliei. incercam sa imi fac prietene doar a distruge ceea ce era in mine. din partea cealalta nu aveam voie sa intretin relatii sexuale nici cu partea feminina, din motive al religiei. si nici nu eram atras. erau lucruri care se luptau in mine. treceau anii. am fost in 3 tari cu culturi diferite si idei diferite. lupta care o duceam, ma facea sa ma apropii numai de biserica, asa credeam ca odata se va termina. treceau anii.
aveam 25 de ani cand m-am gandit pentru prima data in viata sa ma sinucid. vedeam ca nu am nici un rost in viata. toti prietenii mei erau normali, aveau prietene. eu. altii se casatoreau, erau impliniti. eu. toti ma intreba cand ma casatoresc?cand vine la nunta mea?. parintii se ingrijorau pentru ce intarzii atat cu casatoria?. unii imi zicea cu cine ma potrivesc. . vedeam ca singurul lucru care il pot face era suicidul. ma gandeam la anumite metode dar imi era frica. imi era frica unde merg dupa ce mor. fiindca eram constient ca era pacat sa te sinucizi. in fine. am trecut cum am trecut. dupa aceste lucruri saintamplat ca aveam anumite sentimente sau atractii pentru partea feminina, dar rezervate. am zis acum este momentul. imi caut o prietena si ma casatoresc. am gasit. o fata frumoasa. era cu 3 ore mai mica decat mine. am inceput sa o iubesc foarte mult, nu in ideea de placere sexuala ci cum arata cum se comporta, era delicata. o adevarata printesa. a fost o surpriza sa afle ca sunt virgin. ne sarutam. faceam multe iesiri. ea avea masina. aveam si eu masina. faceam plimbari. era ca si mine. in aceleasi idei. dorinta ei era sa facem sex dupa ce ne casatorim. nu inteleg de ce. eu am acceptat ideea. desi ma gandeam ca este corect. in tot acest timp orientarea sexuala nu ma parasit. vedeam ca sunt gay. de aici o iubeam pe fata respectva. nu ma intelegeam. eram innebunit. in fine, ma calmam si ma gandeam ca trebuie sa fiu tare si sa ma casatoresc. am cumparat un apartament unde avea sa stam. mi-am deschis o afacere in romania. incepeam sa fiu fericit. gandind ca o sa am o familie, si ii multumeam pe parintii mei.
eram puternc. eram barbat. eram castigator. lupta care o duceam de atatia ani era aproape de final. ma gandeam: 25 de ani, virgin, ea la fel. frumoasa, cu 3 ore mai mica decat mine, aveam masina, ea avea masina. eu aveam apartamen, . ea avea apartament, o afacere pusa de mine pe picioare. era vis. ma gandeam ca acestea erau ca si rasplata pentru ceea ce am luptat. ne gandeam sa programam nunta de vis. dar.
intr-o zi s-au spulberat toate. iubita mea ma parasit.
in aceste zile a murit si tatal meu din cauza problemelor de sanatate. plangeam langa sicriu de mila mea. am iubit prietena foarte mult, si m-a parasit, am tinut la tatal meu foarte mult si a plecat. imi doream sa fie ea langa mine macar in ziua inmormantarii. nu a venit. in aceea zi a plecat la o nunta. deci eu eram la inmormantarea tatalui meu si ea era la nunta. nimeni nu stia prin ce treceam eu. nu imi stia nimeni lupta crancena dusa sa nu fiu gay, si nu stia nimeni ca ma parasit iubita, ci stiau ca ne-am certat, imi era greu sa recunosc ca ma parasit.
aveam o afacere cu cineva din bucuresti la care a trebuit sa fac un imprumut bancar ca peste 3 luni sa ii returnez inapoi. tot in acest timp cand ma parasit iubita si a murit tatal meu am fost informat ca am pierdut afacerea. am ramas cu rana provocata de iubita mea, cu durerea despartirii de tatal meu si datoriile bancare la care a trebuit sa vand apartamentul la un pret decazut in timpul crizei, apoi sa achit datoria bancara. am ramas fara iubita, fara tata, fara nimic.
singura explicatie de ce ma parasit era ca noi nu ne potrivim. iam cerut motivul de ce nu ne potrivim. a zis ca vrea sa aiba langa ea un barbat care sa o domine. precizand ca barbatul trebuie sa fie cap in familie si ea sa fie supusa lui. nemultumirea era ca eu iam dat voie sa faca orice.
dintr-un om implinit. un om distrus. 3 lovituri grele pentru mine. singurul lucru la care am apelat era suicidul. totusi imi era frica. m-am dezorientat. nu mai intelegeam nimic. am plecat de acasa. sa nu mai ma intorc niciodata.
nu stiu cum inca mai traiesc. ma mir. . a trecut 2 ani de atunci. nu am acceptat nici o relatie. era greu sa o fac fiindca ranile erau adanci in inima mea.
de 2 luni sunt schimbat.
am 27 de ani acum. virgin. si cu viata de la capat.
acum sunt gay.
voi fi cine sunt
incep sa imi fac prieteni gay.
si primul lucru care vreau sa il fac in curand sa fac dragoste pentru prima data in viata, si sa iubesc ceea ce am urat si am luptat sa nu fiu asa.
acum pot spune fericit ca sunt gay.
interesant. putem discuta in private, in vreun fel? 🙂
de ce nu…te astept pe mess id: baiat27.1983
dani, ai dat dovada de mult curaj sa te deschizi, sunt sigur ca te simti mult mai bine o data ce te-ai descarcat sufleteste, recunosc ca am fost emotionat de pov ta, si asta pt ca ma regasesc partial in ea, in sensul ca am avut prietene f apropiate pe care le-am iubit putin spus mult, cu toata fiinta mea, din pacate a fost o iubire neinteleasa, ce fel de iubire e aia in care nu-ti doresti relatii sexuale, si atunci am fost respins, ridiculizat, lucru ce m-a facut sa devin o fire inchisa, cu mult greu prind incredere in cineva, si asta pt ca sunt patit. Inca n-am gasit persoana in care sa pot avea incredere sa incep o relatie serioasa, si eu sunt virgin, problema e ca am incercat sa am relatii strict pt nevoile sexuale si pur si simplu n-a functionat fizic, fara atasamentul emotional, si habar nu am cum voi iesi din impasul asta, nu prea mai cred in povesti idilice de dragoste, incerc sa ignor aspectul asta din viata mea, cu toate ca am rabufniri de imi vine sa ma arunc de la etaj, dar n-o fac pt ca speranta moare ultima
De azi nu ma mai simt vinovat, eram vinovat pentru ca nu acceptam cine sunt cu adevarat, si de azi am scris si primul meu blog care m-a ajutat sa spun intregii ca sunt homosexual si nu ma mai ascund. http://spectrumroz.blogspot.com/2010/11/deschis-spre-o-noua-lume.html
Respect Dani pentru expunere! Stai linistit ca ai toata viata inainte, ce n-as da eu mai am varsta ta. Am trecut de 30, tot virgin, tot singur. Am castigat un singur lucru dupa atatia ani de lupta… si anume linistea totala, pentru ca am inteles ca nu e treaba nimanui sa se bage in viata ta, sa te chestioneze de ce nu te casatoresti, de ce una, de ce alta.
Nu m-am simtit niciodata vinovat ci doar frustrat. Dupa ce ca imi plac barbatii, imi plac exclusiv cei maturi trecuti de 50, deci vezi, se poate si mult mai rau! 😆 Imi plac si femeile dar doar sexual iar pentru mine sexul inseamna prea putin. In plus ele sunt disperate dupa casatorie, si sincer sa fiu ma si enerveaza toate ifosele lor. Complicitatea si intelegerea totala a unui barbat e ceva de inegalat. Am avut o singura relatie cu un om extraordinar dar din pacate s-a terminat de mult. Mi-e si sila sa mai caut, peste tot numai activi si pasivi, centimetri si organe ca la piata. Ma deprima ca sunt prins intr-o lume care se descrie exclusiv prin placerile carnale care reprezinta atat de putin din ce poate insemna un om.
La topic: Vinovat? NU. Frustrat de apartenenta la aceasta “specie”? DA.
faza este k in romania foarte multi gay se sinucid fiindca nu au nici un viitor,relatiile nu prea se gasesc k sunt numai panarame de oamenii fara pic de sentimente si frustrati,am avut un amic saracuu care era mai sensibil si s-a sinucis…e groaznic mai ales sa traiesty intr-o tara care de abia a scapat de comunism sa mai fii si gay,a fii gay nu este o obtiune nu te indeamna nici un demon esti pur si simplu tu cu sentimentele tale,dar 80%din comunitatea gay din romania nu este gay:))sunt altceva,nu incurcaty iubirea fata de accelasi sex cu ganduri perverse si murdare
“Eu te-am facut, eu te omor!”…oooo de cate ori nu am auzit faza asta..dar nu din cauza orientarii mele,si nu spusa mie…ci fratilor si surorilor mele.Eu…am stiut intotdeauna sa ma eschivez si sa bag fata mea de copil inocent…eram un ingeras cand eram mic…dar nu despre asta vreau sa vorbesc..ci despre sentimentul de vina…o daaaa…il stiu prea bine.De cate ori nu m-am simtit vinovat pentru ceea ce sunt,ca voi dezamagi pe toti…mai aveam un pic si ajungeam si la ura ptr propria persoana…dar nu s-a intamplat asta…parca viata a venit si mi-a dat un pumn in viata si mi-a zis..WAKE UP…YOU FU**NG BASTARD…SMELL DE FLOWERS!!!…nu pot sa zic ca am reusit(prin proprii forte) sa scap in totalitate de vina…inca mai am unele momente(scurte intr-adevar) de ”depresiune” nervoasa..:lol::lol:…dar c’est la vie,sau cum spune romanul,asa-i la vie…:lol::lol::lol:…so BE WORRIED,DON’T HAPPY..SAU ERA PE INVERS…WHATEVER…:lol::lol::lol::lol::lol:
Cred că “sentimentul” acesta rămâne cu noi atâta vreme cât oamenii care ne reamintesc de el rămân prin preajmă.
You’re a wordsmith… Niceee
xox
Sa ma simt vinovat ca sunt gay? Niciodata! Nu am niciun motiv.
Dar sunt constient ca realitatea mea este diferita de a celorlalti si ca exista gay care se simt vinovati ca sunt asa cum sunt.
Din pacate nu exista o reteta prestabilita legat de cum sa iesi din zona de vina. Iar informarea, oricat de buna ar fi ea, nu ajuta. Vina vine in principal din zona emotionala iar informarea nu ajuta decat la nivel rational (chiar daca, recunosc, poti domoli un travaliu emotional fugind in ratiune). Si ce daca stiu ca a fi gay este o chestiune de variabilitate genetica constanta in genomul unam…eu tot mi-am dezamagit parintii, tot le-am inselat asteptarile celor din jurul meu, tot trebuie sa ma ascund ca sa ma protejez, intimitatea cu un alt barbat tot este scarboasa, tot nu pot fi ca cei mai multi dintre oameni, etc., etc., etc….si este numai vina mea. De ce nu pot fi altfel? De ce nu pot fi asa cum trebuie sa fiu?
Cand ajungi in situatia asta, cel mai bun lucru pe care-l poti face pentru tine este sa pui pauza si sa mergi la un psihoterapeut sau la un grup de suport. Grupu de suport te ajuta sa iti satisfaci nevoia de apartenenta…iar psihoterapeutul te ajuta sa te definesti pe tine insuti si sa te eliberezi de conditionarile cu care ai fost crescut. Asta pentru ca in final, vina de a fi gay porneste din trei mari zone:
– faptul ca nu poti apartine grupului caruia vrei sa-i apartii – iar cand definitia ta este incompatibila cu definitia grupului nu inseamna ca este vina ta, ci ca doar vrei sa apartii unui grup de care nu ai neaparata nevoie…si in niciun caz nu e nevoie sa te mutilezi pentru a apartine acelui grup
– faptul ca inca te definesti prin ceea ce nu esti, si nu prin ceea ce esti – iar cand asta se intampla inseamna ca esti prea centrat pe ceea ce altii vor de la tine si ti-ai uitat nevoile proprii iar identitatea ta a ajuns sa fie o zuma de “nu sunt ceea ce…” si nu de “eu sunt…”…iar asta inseamna sa te devalorizezi ca si fiinta umana
– faptul ca ai fost conditionat ca esti OK si meriti iubire si apreciere doar daca faci si esti niste lucruri prestabilite – iar cand faci asta uiti ca nevoile tale sunt ne-negociabile, ca a fi OK tine doar de a fi tu insuti si impacat cu sine si cu faptul ca unora nu le va placea cine sau ce esti tu si ca iubirea conditionata nu este iubire, ci doar un santaj emotional
Dupa cum am spus, nu este simplu, nu este o reteta predefinita si nici nu este un proces usor sau lipsit de suferinta sa renunti la vina de a fi tu, gay. Dar intodeuna vor exista oameni dispusi sa te ajute (pe tine, nu sa se ajute pe ai mintindu-se ca te ajuta pe tine) iar in final intre varianta de a trai cu o vina perpetua pentru pentru ca esti tu, gay sau varianta de a renunta la vina pentru a fi tu, cred ca alegerea e subinteleasa.
PS: de cate ori cineva incearca sa ma faca sa ma simt vinovat sau oarecum incomfortabil pentru ca sunt gay, imi aduc aminte ca eu sunt unul singur iar daca ei ma vad altfel de cum sunt si incearca sa ma faca sa ma vad si eu prin prisma lor, atunci este problema si responsabilitatea lor, nu a mea.
oauuuu…. fraza cu incerc sa fac totul ca lumea sa ma accepte si sa ma placa… oauuu…
nu-mi vine sa cred cat de bine mi se aplica si chiar nu pot sa zic niciodata NU . sa ma simt vinovat ca sunt gay ? nu .Mi-e greu insa sa traiesc pe ascuns fara ca nimeni sa stie dar mi-e si mai greu sa vreau sa fiu “liber” si sa ma pot desfasura si sa vreau sa spun tuturor … provin dintr-o familie foarte religioasa…. toti prietenii mei apartinand de aceasta religie si practic neputand spune nimanui despre mine, homosexualitatea fiind normal un pacat mega – grav . Ganduri de sinucidere ? o perioada le aveam chiar si zilnic . avand insomnii la un moment dat imi luasem o cutie de calmaben, iar intr-o seara avand inca jumatate de cutie am zis gata : nu ma mai intereseaza nimic, oricum nu am chef sa traiesc. Am luat pastilele ce le aveam ramase si m-am pus sa dorm, nu am putut adormi la inceput deoarece a inceput sa imi fie rau si am inceput sa am halucinatii… nici nu stiam ce e cu mine. Am adormit in cele din urma si m-am trezit seara urmatoarea seara, in aceeasi viata de cacat. Ideea de sinucidere persista, ma gandesc doar ca ar suferi ai mei si mai ales ca nu ar sti de ce am facut lucrul asta.As striga in gura mare si le-as spune tuturor ca sunt gay insa ma gandesc ca mi-as pierde familia, prietenii, locul de munca, etc etc . Dar si in starea asta sa stau, simt ca explodez si nu stiu cat mai pot tine in mine. Nu stiu ce sa fac. Am incercat sa imi gasesc pe cineva pentru a avea o relatie serioasa dar nimic, O relatie adevarata Gay e cum zicea cineva mai sus , mai rara ca si ploaia din Sahara…
Am avut remuscari la inceput ca sunt gay si desi am plecat de acasa la 18 ani , nu am reusit sa imi gasesc pacea nici acuma dupa aproape 3 ani.
Iti inteleg situatia, iti este greu intr-adevar. Nu ai putea gasi un prieten (sau un coleg/colega) apropiat caruia sa ii impartasesti gandurile acestea? Imi dau seama ca iti este greu sa vorbesti despre problema asta cu cineva cunoscut, insa parca e o solutie mai putin radicala decat sa incerci sa-ti iei viata, nu? Sa stii ca oamenii sunt mai toleranti decat iti imaginezi, nu trebuie sa presupui din start ca te vor respinge, eu sunt convins ca vei fi inteles. Altfel, nu prea stiu ce sfaturi sa-ti dau. Am cautat pe internet un numar de telefon pentru consiliere psihologica anonima, insa nu am gasit, imi pare rau. In timp insa, sunt sigur ca lucrurile vor merge inspre bine.
Johannes, din fericire exista in Romania suficienti psihoterapeuti gay-friendly dintre care sa poti alege unul la care sa te duci si cu care sa lucrezi in baza unei relatii terapeutice sanatoase si deschise. Pe doi dintre ei ii gasesti pe urmatoarele bloguri : ioanapreda.wordpress.com si senscontrasens.wordpress.com . Le cunosc personal pe amandoua iar una dintre ele este chiar prihoterapeuta mea. Te incurajez in cel mai sincer mod sa incepi sa faci terapie. Nu pentru ca sunt gay sau psihoterapeut in formare si eu, ci pentru ca stiu ca terapia te poate ajuta sa te descoperi si sa-ti exprimi tot potentialul.
si stiu ca suna aiurea sau prostesc ce voi zice, dar toata treaba asta ma copleseste atat de tare incat simt ca nu mai pot face nimic… Intru luni in sesiune si nu pot sa ma concentrez, nu pot sa fac nimic, parca nici nu imi pasa de nimic… nu stiu ce sa fac
Salutare,
Îmi pare rău că eşti în starea asta. Dar crede-mă, va trece. Caută să priveşti dincolo de chestia asta sau aialaltă. Ai sentimentul de apartenţă, vrei să ştii că cineva e al tău. Şi eu caut o relaţie adevărată, de aia ştiu ce spui. Dar nu trebuie să disperi. Vei găsi (şi voi găsi). Doar rezistă. Şi permite-mi să te sfătuiesc să ai grijă la cei care se arată săritori şi binevoitori să te asculte etc. oferindu-şi ID-uri etc. pentru că pot fi lupi în blană de oaie. Din nefericire oameni mai puţin bine-intenţionaţi sunt peste tot.
Sper să te mai văd pe aici şi să ştiu că eşti bine.
Ai grijă de tine,
xox
@ Johannes,
Se întâmplă lucruri ciudate pe acest blog în ultimul timp.
De exemplu, acum 10 de minute, mesajul tău nu apărea, iar acum scrie că a fost editat cu 22 de ore în urmă.
Spui că nu ştii ce să (mai) faci.
Îţi spun eu.
Nu mai amesteca lucrurile.
Ia-le pe rând.
Acum e rândul examenelor.
După aceea, mai vezi tu!
Ţi-am mai văzut numele pe aici, dar nu mai ştiu de unde să te iau, că a trecut ceva timp, nu mai ştiu care e povestea ta, aşa că mai multe nu-ţi pot spune.
Buna Johannes, pari destul de zbuciumat, imi amintesti de cum eram eu acu cativa ani. Pot sa-ti zic ca acum sunt bine, datorita faptului ca m-am concentrat cat mai intens pe drumul pe care l-am apucat eu in viata, adica am investit trup si suflet in ceea ce fac, avand o viata atat de plina si aglomerata incat am uitat complet de toate problemele. Si eu am inceput azi sesiunea, dar am de gand sa imbin utilul cu placutul, adica practicarea hobby-urilor in timpul liber, pt ca nu sunt de principiul ca in sesiune trebuie sa stai numai cu mana lipita pe carti, cursuri. Daca doresti sa vb mai pe larg, scrie-mi pe iulius_me@yahoo.com, astept raspuns
@ Johannes,
Îmi aduc aminte de tine.
Te-am certat puţin, ai luat-o în serios şi ai dispărut.
Am crezut că o duci bine.
Dar spui că:
„As striga in gura mare si le-as spune tuturor ca sunt gay insa ma gandesc ca mi-as pierde familia, prietenii, locul de munca, etc etc . Dar si in starea asta sa stau, simt ca explodez si nu stiu cat mai pot tine in mine. Nu stiu ce sa fac”.
Sunt convins că te-ai gândit să mergi la un psiholog, dar tot aşa de convins sunt că ştii ce are să-ţi spună şi nu crezi că-ţi vor fi de folos sfaturile sale.
Din strigătul tău de disperare, eu aşa l-am perceput, rezultă că ai vrea să stai de vorbă cu cineva faţă de care să îţi poţi recunoaşte orientarea sexuală, dar să nu rişti nimic.
Constat că mesajele apar cu o întârziere mai mare şi de 24 de ore, aşa că un dialog prin intermediul blogului este imposibil.
Dacă nu a fost doar un moment trecător şi chiar vrei să vorbeşti cu cineva fără niciun fel de obligaţii, poţi folosi ID-ul MIRODONI.
Unele comentarii chiar au nevoie de moderare. Dupa cum am mai zis in repetate randuri, ultimul lucru pe care am sa-l ingadui este transformarea acestui blog intru-un alt mediu in care un vizitator trebuie sa se chinuie sa citeasca ceva ce il intereseaza. Sunt multe comentarii fara spatii intre cuvinte, fara niciun paragraf intre fraze, etc. De asemenea, uneori unii incearca sa ne ameninte cu vreaun viol sau cu bagarea pulii in gurile noastre preacinstite (daca ne prind), sau si mai rau, ne vor in camerele de gazare. 🙂
Consider importanta mentinerea unui spatiu curat din anumite puncte de vedere, nu de alta, dar eu (si altii) am investit o parte din noi in acest blog.
Eu nu stau 24/7 online ca sa asigur aparitia comentariilor in cel mai scurt timp, ca nu am vreme. Cea mai simpla solutie este sa va inregistrati cei care comenteaza mai des ca autori, astfel comentariile vor aparea instantaneu, nemaifiind nevoie de moderare. In plus, se vor putea adauga si articole.
Cu bine.
Salutare tuturor,
Toate comentariile la articol arată… că nu suntem singuri. Şi asta o mare bulină roşie pentru acest blog.
Ce e foarte trist, şi am observat la mine, este că după ce am reuşit să-mi accept sexualitatea, nu am putut găsi în comunitatea gay sentimentul de apartenenţă. Este atât de trist că după ce duci lupte crâncene cu tine însuţi şi ajungi la un numitor comun, şi poate şi mai mult, decizi să spui familiei cine eşti de fapt (lucru care încă nu l-am făcut), realizezi că nu ai de cine te lipi. Cum zicea cineva mai sus, nu găseşti decât organe, dimensiuni, poziţii… ca la piaţă. Şi văd din în ce în ce mai multe persoane care se simt frustrate în acest sens, dar parcă suntem atât de răsfiraţi, parcă oamenii care ar trebui să se întâlnească, nu pot.
Şi eu am trecut prin nişte perioade groaznice de acceptare a ceea ce sunt; sentimente de vinovăţie aproape apocaliptice. Până acum… 3 ani, când, ca printr-o revelaţie divină, am spus “ăsta sunt, şi n-am ce-i face.” De atunci mă accept aşa cum sunt. A trebuit să fac alianţă cu mine însumi şi să opresc războiul civil din mine, dacă nu vroiam să ajung la anihilare. Următorul pas (şi tot aud în jurul meu despre lucrul ăsta) ar fi să spun familiei. Dar… dacă spun familiei, cercului de prieteni, deci comunităţii în care trăiesc, sunt sigur că aş ajunge singur, fără vreun sprijin şi n-aş putea-o lua de la capăt. Mi-am construit viaţa/prietenii/etc. ce o am/îi am, am construit totul într-o viaţă de om. Dacă aş face mişcarea asta, mi s-ar da şah-mat. Şi nu ar fi cine să mă susţină, în sensul de comunitate, de prieteni. Şi atunci chiar că aş încheia conturile. Dacă ar exista o alternativă… Dar, n-am pe cine să mă bazez în comunitatea gay. Dacă mi-aş găsi un suflet, cine ştie… poate că… De ceva vreme tot caut, vorbesc cu diferiţi, poate-poate apare vreunul care să-mi fie cel potrivit mie. Dar ce este sigur în ziua de azi? Nimic Şi ştiţi cum se spune… cum îţi aşterni, aşa vei dormi; iar eu vreau să dorm cât de cât liniştit…
Şi uite cât vorbii… M-am aprins 🙂
Pe data viitoare,
xox
Poate unii oameni nu constietizeaza ca, avand o anumita orientare sexuala nu inseamna neaparat a fi diferit de celelalt. Sexualitatea umana este definita inca din neolitic, unde apar primele manifestari ale cultului feminin in umbra caruia se va ascunde principiul masculuin. Asfel spus etapa de acomodare cu alti indivizi indiferent de sex/orientare nu este tocmai noua…ideea de a fi gay nu este un lucru neortodox, ci aspect al unei lature total difuze a orientari sexuale normale pentru uni dar nu si pentru cei care stiu ce insemna cuvantul/expresia notata mai sus. A fi gay nu este un lucru tocmai denaturat sau irelevant…nu pentru noi cat pare pentru cei nean’elegatori…a nu fi informat poate duce la o opinie gresita despre indivizi de gen gay. Eu unul nu vad acest lucru ca pe o piedica in viata…oameni diferiti in toate punctele de vedere au fost si vor exista tot timpul. Astfel spus nu trebuie sa pui la suflet cuvintele altora pentru ca tu esti altfel … definti ca un sens proportional. Bravo celor care au curajul sa recunoasca acest lucru. A fi gay nu pote fi considerata o crima…de fapt nu este. Multumesc mult!(scuzati pentru greselile din tex) pa!
salut! as dori si eu id-ul vostru…pentru cei ce doresc o convorbire corecta si relevanta…nu pentru amuzament…mersi pentru intelegere. spam@yahoo.com doresc sa-mi fac prieteni/parteneri de discuti pe diverse teme(in cazul in care stiu despre ce este vorba)…tin sa anunt ca nu voi raspunde la comentari sau lucruri de amuzment pe teme nefondate/nereale…multumesc pentru intelegere.😐 mai vorbim bafta!
@ Marius,
De ce nu pe mess?
Aici tematica este gay, tu ce diverse alte teme vrei?
Pe de altă parte, interesul acestui blog este să aibă cât mai mulţi vizitatori.
Aşa că este de preferat să citeşti ce au scris alţii, să-ţi spui părerea despre ce ai citit, şi la rândul tău să propui teme.De ce nu şi de amuzament? Eşti chiar aşa de sobru?
Pe messenger discuţi doar ce nu poţi spune public, nici măcar în umbra anonimatului, ca să eviţi riscul deconspirării.
salut ! Vroiam sa spun ca nu vreau sa fi deranjat de persoane care nu vor sa discute pe mess ceva relevant…specificam ca vreu sa-mi fac amici/prieteni de orice orientere sexuala nu-i judeca. Ceea ce vor sa faca cu viata lor e ceva personal si le respect doeinta. Rectific…am dat adresa de mess pentru a fi contactat de persoane demne de incredere ce vor sa discute lucruri interesante deoarece sunt nou pe acesta pagina si nu ma descurc cu folosirea ei. Subliniez nu sunt sobru…deschis oricarui tip de subiect, in limita cunostintelor posibile. Multumesc pentru intelegere.
@ Marius,
Dacă vrei să-ţi faci prieteni, mai întâi spui cine eşti, ce vârstă ai şi cam ce doreşti.
Pe de altă, parte, citeşte mai mult pe acest blog pentru a vedea cam cu cine ai de-a face.
Adresa pe care ai dat-o e de e-mail, din câte îmi dau seama, nu de mess.
buna! referitor la adresa…este si cea de mess (id-ul este cel din fata, inainte de @yahoo.com) Ma numesc Marius(nu pot prezenta numele de famile, imi cer scuze), 24 de ani., student la masterul de Atropologie si Istorie Europeana…Doresc si eu sa particip la colaborari si discuti pe acest gen de teme…si am inteles ce referire prezinta acest blog. Dar eu imi doresc o colaborare prin intermediul messengerului…vreua sa-mi protejez identitatea (te rog sa nu te superi, am parit fel si fel de lucruiri referitoare la orientarea mea sexulala…nu mai am curaj sa ma destainui din prima) iti multumesc pentru intelegere.
Back to topic?
Salut
Va spun ca si eu am aceasi problema imi place sa ma imbrac in femeie si sa-mi schimb sexul dar asta nu ar insemna ca sunt gay si ca-mi plac baietii.
Imi place sa ma imbrac in femeie sa ma machiez si sa port peruca, mi-ar placea sa-mi schimb sexul si sa implantezi sani. Dar nu inseamna ca o fac pentru ca-mi plac baieti ci pentru ca iti da o senzatie plina de viata si fericire.
Pe mine nu ma interseaza ca lumea zice ca-s gay atata timp cat imi mai plac fetele si simt atractie la fete.
in fiecare zi plang ore intregi pentru ceea ce sunt…imi pun intrebari si nu gasesc nici un raspuns…sunt la varsta adolescentei si vad cum viata trece si eu nu am nici un viitor…simnt ca o sa ajung la un punct cand nu o sa mai pot…
@eu
De ce toate astea? Ce anume te nemultumeste? Faptul ca esti gay?!
Si de ce simti ca nu ai niciun viitor?
Psihiatrie fratilor. 🙂