Viata, e plina de ele. Fiecare alegere, cat de mica sau mare, este singura latura din existenta unei persoane care reuseste sa se imortalizeze. Desigur “o alegere” este validarea “alegerii” – asadar in cele mai multe situatii individul poate controla “mostenire”* sa (*a se citii legacy), in parametrii dati (nu, nu constrangeri).In totdeauna am tratat destinul, soarta sau menirea ca pe niste valori nule (trei termeni pentru acelasi concept stupid) – nu e ca si cand alegera unui latte in locul unei cafele banale va schimba prea multe insa gandirea umana este atat de curva incat “latte” in loc de “cafea” face diferenta intre moarte si viata. Intr-o situatie “dramatica”, nevoia primara, dorinta, este singura cale da a supravieturii. Astfel alegerile mici stau la baza celor mari.
Mereu am ramas fascinat de acestia care, voiosi, au declarat “Am decis sa fac o schimbare si am facut-o, absolut, da!” – realizand ca este doar o alta iluzie bine pusa la punct de
departamentul PR – nimeni nu face o schimbare, si se schimba. Fiecare detaliu – de la rosu, verde, negru (sau, dece nu doi?), pantofi, tenesi, caine, pisica la cu striatii sau fara, influenteaza ce urmeaza – iar rezultatele nu sunt “Polaroid “.
E mai simpla (facila, nu faciala) cautarea a ceea ce este drept, decat a ceea ce este corect. O schimbare de inima, in cam orice situatie, este inevitabila insa nu mereu dreptatea sau corectitudinea sunt calea – ci adaptabilitatea.
Drept este atunci cand iti doresti sa contribui si pentru ceilalti – cand nebunia tinereasca a egoului In sfarsit s-a stins; asa apare egoul matur care, cel putin din punctul meu de vedere, trebuie sa implice o a doua partitie – si uite asa, apare standardizarea sentimentala – iubirea.
Dorinta needucata o culoare a nebuniei – usor de notificat chiar si la o “plaza” infecta de legume si fructe, este inevitabila constatarea acestui defect progresiv de caracater. Infantilismul sentimental este plaga societatii moderne, o termita, un jeg; daca nu este “la cerere” locul este unul singur – la gunoi. Valoarea, clasa, taria, independenta sentimentala sau (لله الأب Allah pazea) simplicitatea nu-si au locul intr-o bursa cel putin volatila a iubirii, bursa care urmareste evident ceva inexistent. Tratat cu realism, singurul lucru care nu poate avea un pret este ceva inexistent – si uite asa apare dulcea minciuna perfecta – posibilitatea imposibilului.
Alegerea alegerilor – cat “tine” tineretea?
Mereu (de cand zic eu ca “m-am facut mare”) am mers pe “discul” actioneaza tinereste, gandeste “batraneste”. Uitandu-ma in jur mi-a luat scurt timp sa realizat ca sunt un “sihinistru” – am vazut tot: de la amestecarea tineretii cu curvasareala, respectului cu “fara atasament sau ofensa, frate” pana la “cine este el sa ma lege – toate bune pana la bani si pozitie sociala!”. Dupa ceva experimente si cercetari, am constatat (cu stupoare cica) ca toti (aflati in cauza) isi doresc un singur lucru – ce nu au avut in copilarie. O lunga lamentare cu un suspin aspru in cautarea trecutului conform unei viziuni copilaresti asupra vietii. Ehm… da , o tin pe aia cu infantilismul – nu exista nimic mai trist decat oameni care traiesc cu cativa ani mai tarziu decat anul in care s-au nascut. Sau alifia alifiilor – cei care se ofenseaza cand alegerile pe care evident tot ei le-au luat sunt pe drept “puse” sub semnul intrebarii.
“So”, de ce atata deranj? De unde nebunia de a scormonii vidul? Mai frumos suna aia cu “[…]un poponar scormone mancarea de ieri, dragostea trece prin stomac doar daca ai pula mare!”.
Viata poate sa fie prea frumoasa, si prea scurta pentru a investii timp in closaria alegerilor. O alegere, o dorinta (una cate una) plus o inima langa tine (da, si in acte), e tot ce-ti trebuie.
Smog
Nos fronts sous le joug se ploieraient
De vils despotes deviendraient
Les maîtres de nos destinées !
Îmi place să spun că suntem suma alegerilor noastre. Orice facem sau nu facem are loc în urma unor alegeri pe care le facem. Cred că până la urmă viaţa şi fericirea de asta depinde: dacă vedem că există posibilitatea ca ceva frumos să se întâmple, rămâne la alegerea noastră, fără să conteze de cât de uşor sau greu se poate realiza lucrul acela. Da, o alegere determină nenumărate alte alegeri ce trebuie să le facem pentru a ajunge să avem ceea ce iniţial ne doream.
Nu e o chestiune de posibil sau imposibil, ci dacă vrei sau nu. Asta cred eu.
xo
Da insa uite: exista circumstante care limiteaza vointa. Acolo e “magia” vietii: cum procedezi?
De ţi se închide o uşă într-o parte, ţi se deschide o alta în altă parte.
Şi în alt sens: dacă motivaţia nu-ţi e destul de puternică, nici voinţă nu va fi destulă.
Imi suna mai mult a karma ce spui tu.