Eu, si tanar, si nelinistit, cu o minte plina de intrebari, si de raspunsuri. O minte plina si confuza, in continua cautare de nou, continua cautare de intrebari, si raspunsuri la care sa pun intrebari. Cu picioarele pe pamant si capul in aer, la 1 metru si ceva deasupra pamantului, cu gandurile in alte parti decat “acasa”. Poate undeva mai departe de pamant. Desi nu singurul, sunt ceva nou intre atata obisnuit.
Visez cu ochii deschisi, si totodata incerc sa raman cu picioarele pe pamant. Cand se intampla sa ma sufle vantul, mi-e teama de momentul in care voi pune piciorul inapoi pe pamant, insa ma gandesc ca e singura solutie. Decat a trai intr-o continua iluzie? si caut cea mai usoara metoda de-a-mi face cat mai lina aterizarea. Odata cu picioarele pe pamant, incerc sa ma mentin cu picioarele pe pamant, si capul la doar 1 metru si ceva in aer. E mai sigur, dar asta nu ma impiedica sa imi doresc mai mult.
Nu gasesc raspunsuri sa-mi pun intrebari, dar nu m-am oprit niciodata din cautat intrebari pentru raspunsuri ulterioare. Sunt intr-o continua miscare, iar rutina nu mi-e prietena. E o solutie, dar o pastrez pentru alte dati, cand va fi nevoie de ea.
