Din când în când mai stau de vorbă cu… mine. Mai jos, o mică “dispută”.
Mă apucă, așa… un soi de melancolie deoarece, vrând-nevrând, trag câte o linie și mă gândesc la diverse: ce am făcut bine și ce am făcut prost (sunt as în a face prost câte ceva uneori, mai ales atunci când mintea mi-e anesteziată din cauza inimii care s-a dovedit, din nefericire, a fi o regină travestită în căsuța cu mușcate de la margine de drum care… da… de ce n-aș recunoaște, mă reprezintă în totalitate), ce ar trebui să fac, ce voi face de fapt, și, de ce nu, ce munți voi mișca din loc și ce mări voi despica…
Știi bine că nu va fi așa…
Nu te cred. Nu vreau să te cred. Cine ești tu să știi ce pot și ce nu pot? Hmm? Cine!?? Știu că pot. Pot orice. Mi-am dovedit-o de-atâtea ori. Aș putea bunăoară să fiu din nou bătrânul pescar sărac dintr-un sat de pe coasta Cubei, Santiago. Aș putea să mă lupt cu peștele. Aș putea fi și Narcis și mi-aș putea da hainele de călugăr lui Gură-de-Aur, numai ca să… de ce nu?
Eu sunt tu, normal că știu. Oricum, unele lucruri sunt prea frumoase ca să dăinuie.
Ai și tu dreptatea ta, pe undeva, pe drum, s-a întâmplat ceva ciudat și puterea smulsă, acolo, în larg, m-a sleit și teamă mi-e că nu există apa care să mi-o redea. Dar nu pot să renunț. Nu vreau s-o fac. Știi… sincer să fiu, niciodată, dar niciodată, nu m-am îndoit de faptul că doi oameni care își aparțin unul altuia în sensul adevărat al cuvântului… nu ar reuși să se salveze unul pe celălalt cu un sărut, exact ca în povestea frumoasei adormite. Țin cu dinții de acest crez.
Cred că de acolo mi se și trag multe, trebuia, cred, să gândești dracului mai simplu. Să trăiești… atât cât poți, nu atât cât trebuie sau cum trebuie. Ai greșit, ai vrut prea mult și te-ai pierdut undeva pe drum…
Spune-mi… ce sens ar mai avea toată zbaterea asta pe care o numim… viață? Cu ce ne ajută că muncim, tragem de dimineața până seara, că ne cheltuim banii pentru a ne procura hrană și mergem în concediu o dată pe an (dac-o facem și p-aia…) dacă n-am avea speranța că, acolo, undeva, este un alt eu, un alt tu, un alt noi… care va cuteza să ne trezească cu un un… sărut sau de ce nu cu un fir de lavandă smulsă într-o zi oarecare care zace uscată pe bordul unei mașini… din… somnul acesta prea adânc uneori!?
Cu ce te ajută? Știi bine că luptele le dai singur. În nopțile în care adormi ținând o pernă în brațe sau atunci când soarta te azvârle ca pe un gunoi în hăuri, asemeni omului care aruncă la tomberon o haină inutilă uitată într-o debara… e cineva lângă tine? Nu ești oare singur? Doar tu și eu?
Nu poți să fii sigur de asta. Iubirea nu vine de unde te aștepți. Iubirea nu vine cu trenul pe al cărui peron stai și aștepți. Nu. Iubirea va purta un voal de mătase albă sau poate va lua forma unei bătrâne cu palma întinsă; iubirea va fi negrul de sub unghia mamei sau râsul zglobiu al vreunui copil; iubirea te va căuta. Și-atunci când ea, se așează acolo, pe peron, lângă tine și e gata să renunțe la tot pentru a lua primul tren spre o destinație anume, să știi că ești iubit, chiar dacă niciodată nu ți s-a spus în cuvinte.
Și dacă va coborî la prima haltă? Știi bine că eu te-aș urma oriunde și oricând. Niciodată n-ai simți ce e aia singurătate, foame de corp sau sete de suflet. Tot ceea ce trebuie este să-mi spui că mă iubești.
Ți-aș putea spune că te iubesc… dar…
Menționez că acest text participă la concurs pentru a-mi da posibilitatea să votez, orice potențial premiu revenind următorului clasat.
Iti aduci aminte, anul trecut cine a facut un post simplist cu La Multi Ani Robert??
Mda… 🙂
Eu cred ca ar trebui sa fii mai realist si sa nu mai vorbesti asa mult singur :))
Alex P., da lasă-mă bre să fiu cum vreau io, ce, acu’ și asta mi se impută? 😉
@ Robert G: Stii bine ca e asa… Eu sunt tu, normal ca stii. Cred ca de acolo ni se si trag multe. Trebuia sa gandesti dracului mai simplu! Stii bine ca luptele le dai singur. Dar tu sa traiesti asa cum vrei si asa cum poti, nu asa cum trebuie sau atat cat trebuie! In noptile in care adormi tinand o perna in brate sau atunci cand soarta te azvarle ca pe un gunoi, in hauri, NU esti singur, e cineva langa tine. Si daca as cobori la prima halta, stii bine ca te-as urma oriunde si oricand. Ti-as spune ca… niciodata n-ai sa mai simti ca atunci ce e aia singuratate! Si ti-as mai spune ca… nici macar nu trebuie sa-ti mai spun ceva, pentru ca tu stii deja.
@ Alex P: Pai uite ca nu vorbeste singur!:-) Poate ca asa se vede de acolo, de la distanta! Cat despre realism, asta-i chiar interesant! Cum ar trebui sa fie Robert realistul, adica? 🙂 Hm?!
@ Grid: [fara nicio legatura cu comentariile de mai sus 🙂 ] I just called to say I love you! 🙂 [http://www.youtube.com/watch?v=QwOU3bnuU0k]
Ei, stie Robert ca glumesc. Ma bucur totusi ca indemnul la realism starneste reactii.
Asa, ce voiam sa spun e: felicitari, Robert, pentru initiativa de a face concursul si pentru efortul de a gasi sponsori; dupa articolele inscrise pana acum as zice ca “se merita” 🙂
@ultramarin: uite cum intră ea pe bloguri în loc să-și vadă de gătit și călcat. Dragă, o femeie trebuie să grijească de cele casnice, cum vine aia blogăreală? Domnu’ doctor știe ce faci tu în timpul liber? Nu, nu și nu. Și-apoi, am citit undeva că Pământul se învârte într-un singur sens, doar uneori stă pe loc, așa, o clipă-două, pentru ca mai apoi s-o ia din loc și să recupereze. Da, pe Wikipedia am citit. 🙂
Pssss, lasă-l pe Alex P., să-mi spună cum ar trebui să fiu ca poate, poate aflu cum e el. Nu intimida comentatorii că e împotriva la TOS. Și chiar dacă nu e momentan, o să emit o ordonanță de urgență și pun acolo să ai doar rol consultativ. 🙂
Love.
De cele mai multe ori nici el nu stie cum este defapt, inca se autodescopera si surprinde singur, intr-un mod placut pentru el si amuzant pentru cei din exterior.
Este o persoana “non multa sed multum” :).
Adică “nu multă ci mult”, pentru cei ce nu știu franceză. 😀
De fapt este o expresie din latina 😛 in traducere nu mult cantitativ ci substantial, incearca sa arate ca nu marimea, multimea conteaza ci esenta. 😉
Știam măi… glumeam, nu-s chiar așa tont. 🙂
Mais si vous voulez, je peux ecrire des commentaires a vous en francais. Mais, je ne sais pas si je l’ecrire correctement. 😀
Tu me manques !
@Deiu,
Si vous me manquer tellement, téléphoner. Il est très simple.
Asta îi în latină, să se știe.
Haha, ultimele comentarii mi-au adus aminte de Guliță al Chiriței:))
Google translate (cel putin in cazul meu), numai asa poate sa iasa. :))
Ah, le français… toujours le français! En passant du latin au roumain par le français, on cherche sûrement la poesie.
Donc, chers amis, recevez de ma part l’amour… ou rien du tout:
P.S.~
Don’t try Google translate on this one 🙂
@grid, știi și creolă haitiană? Că așa o detectat Google. 🙂
@ Grid::-) Ah, on parle d’amour ce soir aussi…
Alors…vive l’amour!
http://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=nMXIYO67WWQ
Voila, mon cher ami, c’est pour vous!
@ Robert G: La multi, multi ani cu bine!
http://www.youtube.com/watch?v=M3fpCztWWug
(E foarte vechi cantecul asta si, pe cale de consecinta, bun ca vinul si ca prietenii vechi deopotriva. Versurile sunt…cele care sunt si cred ca ele fac fata oricarui Google Translate 🙂 )
ultramarin, oamenii normali dorm la ora aceasta târzie din noapte pentru că sistemul imunitar noaptea se reface, să știi.
Și ce-i cu cântecul ăla? Nu puteai să-mi trimiti ceva care ii cantat de vreun spaniol, ceva… cha-cha-cha… :))
Nțțț! Și ți-am zis să nu încerci! 🙂
Google n-are corolă, iar eu n-am tastatură franțuzească.
El traduce fără-a ști vorbi, iar eu scriu fără să am GPS pentru Character Map.
@grid, știi cum e… devine mai îmbietor dacă știi că nu ai voie… 🙂
ultramarin~
Mulțămiri pentru dedicația înaripată, oda nelegiuitelor iubiri.
Când ne merg câteodată fulgii, o fi de la pasărea aia…?!
🙂
Salut Robert,
Parce que aujourd’hui c’est ton anniversaire, je vous sauhaite Bonne Annee, sante et de bonheur. Encore une fois Joyeux anniversaire, reveur !
JE souhaite que apres toutes ces annees et pourtant toutes ces annees que vous pouvez dire Non, Je ne regrette rien (Edith Piaf).
Grrr, mă omori cu limba asta. Oricum nu înțeleg o boabă de franceză (în afară de “Merci” și “c’est la vie”).
Acum am folosit translate-ul lu’ Google, da’ next time, nu te mai iert. 😛
Și-apoi, cred că doar sloiurile de gheață nu regretă nimic. 🙂
🙂
+
Cură de slăbire urmează, cel puțin o săptămână.