No menu items!

Moşteniri ceauşiste.

Acelasi autor

RuPaul’s Drag Race.

Daca se posteaza articole despre filme si seriale legate de LGBT, e randul meu sa va povestesc despre ceva putin mai diferit. Ca tot...

It was rough.

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris, vreo doi ani. Tot de pe atunci a intrat si blogul in "moarte cerebrala"...

Stand by.

In viata multor persoane se iveste un moment ce poate crea confuzie si dezorientare. Se da totul peste cap, dintr-o data nu mai stii...

Intelectualii simt ura?

Am gasit unul din jurnalele patenerului meu ce contine gandurile acestuia din perioada 2006-2007 si citind, am gasit o fraza la care m-am tot...

Nem Tudom.

Deja imi provoaca scarba orice articol / share referitor la megamediatizatul scandal despre acea fata numita Sabina, purtatoare de bentita cu tricolorul. Nu o...
Adi
Adi
Under construction.

In primul an de facultate, aveam o profesoara de fizica renumita prin cercurile de studenti. Odata cu numele ei pe buzele cuiva, povestioare infricosatoare pentru boboci curgeau din buzele studentilor mai mari, nu pentru ca era rea, tipa la studenti sau pentru ca se comporta necivilizat. Din contra, era o femeie simpatica, zambareata si calma si ne capta interesul cu povesti din delegatiile la care participa, in strainatate.

Cred ca nici acum nu inteleg de ce era atat de avida dupa bani. Zvonurile spuneau ca niciun elev, oricat de bun ar fi, nu va lua mai mult de nota sapte in examen daca nu cotizeaza. Eram o grupa unita si am discutat intre noi, cea mai silitoare fata (sefa de grupa) nici nu se gandea sa ia o nota atat de mica si pe buna dreptate, era desteapta si stia ca zvonurile sunt adevarate deoarece sora ei, fosta studenta in acea Universitate dar la alta facultate, ii adusese la cunostinta modalitatea de a trece (in cazul unora, de a trece cu nota buna) de examen. Pe scurt, profesoara avea tarif: doua milioane de lei plus cumpararea cartii pe care a publicat-o, sau doua milioane si jumatate, fara sa mai cumperi cartea.

Mie nu mi-a placut niciodata fizica dar as fi putut invata pentru o nota de trecere, poate chiar un sase cu putin noroc. Intr-un final, pentru ca toata lumea sa fie fericita, mai ales cei care invatau pe branci si chiar doreau note mari, sefa de grupa a discutat cu profesoara si toti am “cotizat” in ziua examenului, nimeni nu a avut o nota sub sapte.  A fost singura experienta de “cotizat” din facultate; niciodata nu as fi putut sa ofer personal bani cuiva, in schimbul unui favor, nu as fi stiut cum sa reactionez, mi-ar fi fost rusine. Atunci nu am trecut prin fastaceli si rusini deoarece sefa de grupa s-a ocupat de “strangerea fondurilor”.

Ieri, pentru a doua oara in viata, am fost pus in situatia de a da “ciubuc” unui doctor si nu stiam cum sa fac acestu lucru. Ma gandeam:

-“ce sa-i spun astfel incat sa nu para ca facem ceva ce nu ar trebui?” (am evitat cuvintele “ilegal” sau “imoral”, nu cred ca-s cele mai bune in situatia data);

-“ce motiv sa-i prezint daca ma intreaba de ce ii ofer bani?”;

-“daca se simte mai rusinat decat mine, mai ales ca e tanar, nu pare sa aiba prea multa experienta de acest gen?”;

-“cum fac chestia asta? Nu am mai facut-o niciodata personal!”;

-“OMG, conversatia e aproape pe terminate si trebuie sa incep sa deschid borseta de mana, deja il vad cum incepe sa nu mai aiba privirea la mine, se simte incomod. Deschide-te odata, borseta data naibii!”.

In final am ramas masca. I-am intins banii, inainte ca eu sa articulez vreun cuvant el deja ii bagase in buzunar, ne-am salutat si… pe data viitoare. Nici macar “multumesc”.  Nu-mi vine sa cred cate probleme de constiinta imi faceam, credeam ca il fac sa se simta prost, josnic, mi-era teama ca ma va intreba “De ce?”, pentru ca raspunsul era o combinatie de “multumesc pentru serviciile dumneavoastra” si “sunteti cam rece si distant cu pacientul”. Evident, nu puteam sa ii spun asta. Se schimbase si atitudinea. Aveam acces in camera medicilor, deja vedeam ca era intr-o conversatie pe Chat-ul Fb.

M-am gandit, oare unul din cursurile Facultatii de Medicina invata studentii cum sa ia “ciubuc” cat mai detasat si fara perdea? Chiar nu judec doctorul respectiv, puteam la fel de bine sa nu ma duc cu vreo “atentie” la el. Nu despre asta este vorba, ci despre sistemul de sanatate din tara. Imi imaginez ca acel doctor nu are un salariu care sa-i permita strictul necesar zilnic, distractie, plata facturilor si eventual, chirie. Nu inteleg de ce nu se gasesc bani pentru sistemul sanitar. Ca o ironie, azi l-am auzit pe Nicolaescu spunand ca anul acesta, angajatii din sistemul sanitar nu vor avea parte de mariri salariale. E chiar atat de greu sa ii oferi unui medic salariul care sa ii certifice importanta muncii pe care o depune? Poate si cu salarii mari ar mai exista oameni cu intentii de a oferi “ciubuc” dar macar ar fi mai putini, si medicii oricum ar fi multumiti de salarii.

Unde mai adaugi si starea in care se afla un spital atat de mare:  nu toate saloanele au aer conditionat, intr-un pat, perne frumoase si curate, in alt pat, perne din care iese umplutura, fara materialul care le acopera (fata de perna), fasa a trebuit sa cumpar eu de la farmacie, singurele modernizari sunt date de camerele medicilor si de termopanele spitalului.  Cand vine vorba de asistente sau infirmiere, ori nu isi fac treaba cum trebuie, ori intradevar, personalul este redus. Imaginati-va cum cineva anunta o asistenta sa vina si sa ia plosca pacientului din patul vecin, asistenta nu vine, in final se incumeta acel cineva sa inlature plosca din salon.

Nicolaescu se lauda ca din 2014 vor creste salariile. Dar stim cu totii ca nu se va intampla asta, deja se scuza la televizor ca nu a putut indeplini anumite promisiuni si singura lui tinta e sa rezolve problema arieratelor. Nici nu cred ca va mai fi ministru pana la anul.

Intrebare colaterala: trebuie sa ii mai ofer ceva medicului? La doua, trei zile sau la numai la ultima vizita? Trebuie sa tineti cont ca parerile mele pot parea naive prin prisma faptului ca dupa varsta de un an si ceva, am fost ferit de spitale destul de mult.

Previous article
Next article

16 COMMENTS

  1. asta este sistemul…e si vina noastra ca incurajam mita si spaga…acum ceva timp am fost si eu in spital si doctorul aproape ca mi a spus in fata ca nu ma externeaza daca nu ii dau ceva(desi am asigurare)….cand am vazut tipul acesta de atitudine m-am certat ingrozitor si l-am amenintat cu procuratura…cand a realizat ca nu are cum sa imi i a banii mi a dat drumul (tin sa mentionez ca fost o chestie minora….o hemoragie nazala daca era mai grav ma lasa sa mor.)Pe mine nu ma intereseaza daca au sau nu salariile mari(si-au asumat asta cand au devenit medici aici)….cine le are mari in tara asta?…eu daca am acelasi venit ca el sau mai mic ce vina am.Din punctul meu de vedere nu exista scuze pentru un caracter mizerabil precum cel al medicului care cauta sa beneficieze de pe urma suferintei unui semen…

    @Adi
    ai fost prea domn cu un asemenea porc care nici multumesc nu stie sa zica…ce sa ii mai dai…eu in locu tau nu ii dadeam nimic.Cel mult recunostinta dar nici asta nu merita

  2. Mosteniri Ceausiste de care, din pacate, nu putem sa scapam si nici nu o sa scapam vreodata.
    Si eu sunt foarte descumpanit de aceasta situatie si, sincer sa fiu, prefer sa merg la o clinica privata unde platesc din start ca sa nu fiu nevoit sa ma aflu in situatia in care te-ai regasit tu.
    Culmea este ca si la clinica privata la care am fost ultima oara am fost repartizat la un doctor care m-a dezgustat. Consultul lui initial a fost sumar, dandu-mi impresia ca evita sa isi faca treaba. Bineinteles ca m-a trimis sa fac analize, pentru care a trebuit sa ma programez si s-au mai pierdut cateva zile. La final, dupa ce m-am intors cu rezultatul analizelor respective nu a putut sa imi ofere un diagnostic si m-a trimis la consultatii la alte specialitati. Moment in care am decis ca imi cheltuiam banii degeaba si pierdeam timpul aiurea.
    Ar mai fi foarte multe de spus pe acest subiect. Am niste amintiri f dureroase, cand evitam sa merg la un anumit spital doar pentru ca stiam ca nu pot sa ajung in programul de vizita si ma intriga faptul ca trebuia sa dau 5 lei spaga paznicului de la intrare pentru a avea acces. Sincer sa fiu, as fi pus si 10 lei intr-un automat care ar fi colectat acesti bani pentru a fi stransi ca fonduri pentru ajutorarea copiilor, de ex.
    Cat despre sistem, acesta nu poate fi schimbat. Daca incerci sa te impotrivesti, esti aratat cu degetul ca esti pe INVERS si esti eliminat in secunda 2.
    Se arata cu degetul ca salariile sunt mici. Este adevarat, insa situatia actuala este in beneficiului cadrelor medicale, care duc acasa spagi saptamanale de zeci de mii de lei. Daca credeti ca avaritia acestor persoane ar putea fi potolita de o dublare sau triplare a salariilor, va inselati.
    Sunt si doctori onesti, care isi fac treaba cu daruire, CINSTE si RESPECT lor.
    Din pacate, tind sa cred ca persoanele cinstite tind sa paraseasca Romania pentru un trai onest in afara.

  3. Hai sa ma bag si eu in seama, ca doar sunt student la medicina generala.
    Nu exista curs de “ciubucareala” si cursurile de psihologie si relatie medic-pacient sunt destul de superficial facute si cred ca acum niste ani nici nu existau. Trebuie, totusi, sa te gandesti ca si un doctor cu care ai contact este om, are problemele lui si poate la sfarsitul unei garzi de 20h+ o fi mai ursuz decat in mod normal. Mi se pare o ipocrizie sa bagi toti doctorii in aceasi oala, fiindca acelasi lucru se intampla si minoritatilor sexuale in mass-media. In toate categoriile sociale exista si lepadaturi, dar e aiurea sa generalizezi.
    Salariile sunt intr-adevar extraordinar de mici. Daca as opta sa raman in tara, salariul meu ca rezident ar fi undeva intre 12-15 milioane de lei; asta dupa 6 ani intr-una dintre cele mai grele facultati de la noi, unde se da admitere si exista o competitie destul de mare in timpul facultatii, daca nu cumva vrei sa platesti taxa de 60-90 de milioane de lei. Asadar, dupa ce am stat cu 2-3 ani mai mult pe capul parintilor, decat daca as fi mers la o alta facultate (mai usoara, cel mai probabil), ar trebui sa-i mai parazitez inca vreo 5-7 ani cat tine rezidentiatul, pentru ca, mai apoi, ca medic specialist sa ma laud cu un salariu de vreo 20-30 de milioane – atunci clar devii independent material. Nu toti doctorii iau spaga; pe langa cei care nu primesc din principiu, exista multe specializari medicale in care nu ai sa primesti spagi. Nu toti doctorii sunt anestezisti sau chirurgi sau ginecologi-obstetricieni. Cat credeti ca se primeste pe ORL, medicina de urgenta, radiologie, medicina interna sau multe altele? Credeti ca un rezident primeste ceva? Eu nu zic ca este moral sa primesti spaga si in nici un caz sa conditionezi actul medical de primirea banilor, dar cand stii ca n-ai ce pune pe masa acasa, primesti. Sigur ca exista o groaza de cazuri de mari conferentiari sau profesori universitari, care au dezvoltat adevarate gasti in unele spitale si se umplu de bani, dar cazurile astea sunt exceptia si nu regula.
    Eu, personal, ma pregatesc sa plec din tara dupa ce voi termina facultatea, dintr-o sumedenie de motive: salariul, faptul ca este incredibil de greu sa incepi sa lucrezi in unele spitale cu astfel de gasti formate, resurse saracacioase si invechite, dar si calitatea bolnavilor – foarte multi vin in stadii avansate, altii sunt necomplianti la tratament sau nu-si permit tratamentele.
    La noi in tara trebuie luate urgent niste masuri in domeniu, fiindca, in curand, or sa mai ramana in tara doar doctorii de mana a cinspea sau imigranti din tari si mai sarace, care or fi facut facultatea de medicina prin copaci si pe maimute.

  4. Stiu ca nu toti doctorii primesc atentii de la pacienti si ma refeream cum ai spus, la chirurgi (cazul de fata) si celelalte categorii pe care le-ai enumerat.
    Ideea postului nu e de a critica un doctor care primeste fara sa ceara, pur si simplu am ramas uimit cand a luat fara sa spuna macar “multumesc”, de parca i s-ar cuveni, mai ales ca-i si tanar, nu cred ca are mai mult de 32 de ani. Sincer, nu am o problema cu oferirea atentiilor pentru ca mi-am imaginat ce salarii mici pot avea doctorii, mai ales daca sunt tineri. Atata timp cat nu cere de la obraz, pentru mine nu e o mare problema. Pana la urma, salveaza vieti, vindeca pacientii bolnavi si oamenii tind sa-si arate recunostinta prin oferirea unei sume de bani.

    As fi vrut sa nu ma lase cu impresia ca astepta acea atentie baneasca. Sa schiteze ca a fost luat prin surprindere, ceva de genul. Maine iar dau ochii cu el si nu stiu daca si-a facut impresia ca la fiecare discutie va primi ceva… :).

  5. Eh, clar a fost magarus, dar parca romanii se super-grabesc sa demonizeze categorii sociale asa 😛

  6. Puckthefairy,eu am mari dubii că un om poate funcţiona eficient în ultimele 6 ore ale unei gărzi de 20h+. Doar dacă n-or fi semizei, sau dacă de fapt din cele 20h+ o parte(consistentă) sunt de fapt ore de odihnă. Şi atunci de ce mai discutăm despre asta?
    Pe de altă parte
    Adi,mi se pare că identifici incorect categoria. Ar fi mult prea simplu să fie moşteniri ceauşiste astea. De fapt este modul de viaţă al românilor. Deştept sau prost, sărac sau bogat, ca să primeşti atenţia de care ai nevoie trebuie să cotizezi alternativ. Ţi-o spun cu deznădejde, fiind la fel de nepregătit ca şi tine în aces domeniu, dacă nu dai, aşteaptă-te să ţi se întâmple chestii naşpa. Şi nu doar la spital…

  7. @Puck, nu cred ca am “demonizat” vreo categorie sociala. Dpdv profesional (ma refer la munca pe care a depus-o), n-am avut motiv de repros la adresa medicului respectiv. Am incercat sa sa ma limitez la experienta actuala, nu la generalizari care includ fapte/actiuni la care nu am luat parte. Referitor la ce am spus despre asistente si infirmiere, probabil o fi redus personalul. Incidentul pe care l-am mentionat mi s-a parut ciudat dar in rest am vazut din partea asistentelor care se ocupau de holul respectiv o atitudine exemplara.

    @CM, sa presupun ca nu ai dat ciubuc/spaga intr-o anumita situatie si ai avut parte de probleme din aceasta cauza? (Sa nu ne acuze Puck ca generalizam :P).

  8. @Adi: nu ma refeream la tine, ci la atitudinea generala si cam ce auzim la tv saptamanal; daca mai citesti si prin ziare online/bloguri comentarii la articole pe astfel de teme iti dai seama ca s-a generalizat nemultumirea fata de medici si sistem si blabla. Nu vreau eu sa fiu marele aparator al nimanui, dar lucrurile nu sunt nici albe si nici negre, ci sunt gri si oamenii ar trebui mai degraba sa se oftice pe factorii de decizie, nu pe aia care nu au cum sa schimbe sistemul.

  9. Mai exact, de câte ori am refuzat sau am fost incapabil să dau şpagă, sau cadouri(aş putea să extind şi să adaug linguşirea) a trebuit să îmi redimensionez aşteptările, în timp ce aceia care s-au conformat nu.
    Puck, sunt mai multe ţinte ale nemulţumirii. Factorii de decizie au şi ei importanţa lor, dar nu sistemul o face pe asistentă să îmi vorbească urât, nici pe doamna doctor să poarte discuţii telefonice personale interminabile în timp ce eu aştept pe hol cu dureri de spate să mă bage în seamă. Până la urmă, medicii au salarii la nivelul României. Bolnavii sunt ăia care suntem, eu de exemplu amân cât pot vizita la medic de scârbă. Nu suport să fiu tratat ca o specie inferioară şi asta mi s-a întâmplat de atâtea ori până acum încât am cam tras o concluzie. Îmi cer iertare că generalizez…
    Şi o ultimă remarcă, mi se pare mie sau şi tu generalizezi puţin presupunând că medicii care ar veni în locul semizeilor autohtoni ar fi inferiori? Chiar toţi or fi făcut medicina prin copaci şi animale? Oare aşa vorbesc şi medicii din UK despre valul de medici români care tropăie la Lutton?

  10. Este usor sa-ti manifesti nemultumirea fata de o persoana de care la un moment dat depinzi pentru a-ti rezolva o problema indiferent de ce natura este ea, administrativa, medicala, servicii, etc. si sa generalizezi la o intreaga categorie sociala sau chiar nationala, insa atunci cand vine vorba de propia persoana uitam sa ne blamam pe noi insine, fiindca fie vorba intre noi, e mai usor sa vezi creanga din ochiul altuia decat sa vezi barna din ochiul tau.
    E tipic pentru majoritatea romanilor sa condamne sistemul, uitand ca sistemul e facut tot de oameni si fiecare dintre noi asteptam sa ia atitudine altcineva si doar in cazurile de maxima importanta cand nu mai este nimic de pierdut sau ajungem la un nivel de nervi ridicat luam pozitie si avem curajul sa ne exprimam punctul de vedere.
    Si sa nu uitam ca noi, Romanii, avem o traditie indelungata in a ne complace in loc de a face, dovada atatea expresii populare ridicate la rang de intelepciuni ce exprima clar mentalitatea noastra, “capul plecat sabia nu-l taie”, “fate frate cu dracul, pana treci puntea”, “cine-n parte, parte-si face”, “cand lucrezi cu miere, e imposibil sa nu te dedulcesti cu ea”, “la placinte inainte, la razboi inapoi”, si multe alte asemenea “intelepciuni” ca sa nu mai vorbesc de cei trei ciobanasi, Mesterul Manole sau chiar imnul nostru national ce ne indeamna sa ne desteptam, insa preferam sa dormim si sa fie ala al dracu care se desteapta ca-i dam la cap sa doarma, ca doara m-o fi mai cu mot. De fapt noi avem un talent deosebit sa ne “omoram” oamenii destepti, inteligenti, pe principiul{na, cum de uitai “intelepciunea asta”], a caprei vecinului.
    Cred ca … capra asta a vecinului ne defineste cel mai tare.
    Să moară capra vecinului este obsesia văcarilor.

    Ies, grăbit, cu furca-n poartă,
    Injurând ca un ateu:
    Capra din vecini e moartă…
    După cucuruzul meu!

    Nu sunt un ciudos, Doamne fereşte,
    Însa al dracu’ animal
    Pe zi ce trece înfloreşte
    De parcă-i dă Gerovital.

    Românu-i de tot hazul!
    Când l-a lovit necazul,
    El prinde-a se ruga,
    Să moară capra ta.

    De nu poţi, arunci dejecţii
    Către acei care trudesc.
    E mai simplu să dai lecţii,
    Iar năravu-i… “românesc”.

    Cand ne-om vindeca de boala asta a, “Să moară şi capra vecinului!”, sigur om ajunge sa evoluam si noi ca neam, pana atunci ne-om plange in continuare de ceilalti pentru neputinta noastra.
    La naiba, e mai usor sa doresti moartea caprei vecinului, decat sa-ti iei si tu una si sa prosperi si tu.

  11. @CM: Sunt absolut sigur ca la noi majoritatea nu sunt semizei si ca baltesc in (sub-)mediocritate, sau ca altii or fi buni profesional, dar total retardati social si in relatia medic-pacient. Faza cu copaci si maimute a fost o semi-gluma, in sensul ca la facultate la noi sunt deja extraordinar de multi studenti din tari mai sarace – foarte multi arabi sau africani – in conditiile in care facultatea este destul de slab dotata, comparativ cu altele din alte tari (exp. vorbim 4-5 laboratoare despre fiziologia broastei, dar nu avem broaste pe care sa lucram, sau exista doar 2 cadavre pe care sa lucreze 1500+ studenti, garderoba studentilor din spital este intr-o camaruta sinistra cu gandaci si igrasie samd.). Din moment ce sunt atatia care se inghesuie aici, ma gandeam ca poate la ei or fi si mai nasoale facultatile de medicina. In fine, era o gluma. Oricum nu-mi imaginez ca or sa se inghesuie doctorii bine-pregatiti la noi in tara niciodata.

  12. Acum 4 ani a trebuit sa internez pe cineva in spital. Era exact de Craciun. Tin minte ca undeva inainte de anul nou, pe la 8 dimineata, veneam de la o farmacie din oras, plin cu seruri si fiole pentru toata lumea din salon care mi-a dat bani sa le iau “sa puna in perfuzii”.

    O spun ca pe o imagine aproape ireala. Ma vedeam din exterior, cum merg atent sa nu alunec pe gheata, cu o cutie plina de astfel de chestii.

    Spitalul de provincie, dintr-un oras mai mic, e un mic purgatoriu 🙂 mmm, sexy!

  13. Mai degraba amintiri fanariote. Spaga e in sangele romanilor de pe timpul fanariotilor.

    O caracterizare subtilă, plină de substrat şi de adevăr despre fanarioţi este făcută chiar de către marele nostru poet Mihai Eminescu:

    (…) Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri Şi aplaudă freneticschime, cântece şi jocuri… Şi apoi în sfatul ţării se adun să se admire Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire; Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman, Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian! Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi! Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură, Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură, Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii, Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii, Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii, Bâlbâiţi cu gura strâmbă suntstăpânii astei naţii!

    Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni! I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni! Şi aceastăciumă-n lume şi aceste creaturi Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară, Îndrăznesc ca să rostească pân’ şi numele tău… ţară! (…) [1]

    Cine sunt de fapt fanarioţii? Numiţi şi grecii fanarioți (în limba greacă: Φαναριώτες) erau membri ai familiilor aristocratice grecești care locuiau în cartierul Fanari (Φανάρι,). Acesta era principalul cartier al grecilor din Constantinopol (Istanbul), unde se afla și sediul Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului. Fanarioții dominau administrația Patriarhiei și interveneau deseori în alegerea înalților prelați, inclusiv a Patriarhului Ecumenic al Constantinopolului, care avea statutul de „Primul între egali” în lumea episcopilor ortodocși. În realitate, “în Fanari” se găsea o încrengătură de mai multe naţii, contopite cu grecii. Toţi erau “o apă şi un pământ”, erau oameni lipsiti de scrupulecare călcaupecadavrepentru atingereaţelurilor personale, “virtuţi” ca lăcomia, escrocheria, necinstea, şpaga, erau în “Fanari” la ele acasă.

    Între 1711/1716 și 1821, unii dintre fanarioți au fost numiți “administratori delegaţi” (Atenţie!! Termenul de domnitor sau voevodestegreşitatribuit de istoriografia noastră fanarioţilor !!) ai Moldovei și Valahia. Această perioadă este cunoscută în istoria României ca epoca fanariotă. Noul principe, care obținuse funcția sa în schimbul unui plocon consistent, (un obicei care era mai vechi), pleacă în noua țară în care fusese numit, și a cărei limbă nu o cunoștea de cele mai multe ori, cu o numeroasă suită. Odată ce noul principe eranumit, el eraescortat la Iași ori București de o suită formată din familia sa, favorițișicreditori,(de la care împrumutase bani pentru ploconul oferit la investire). Domnul și cei din suită urmăreau să-și recupereze cât mai repede cu putință investițiile făcute cu prilejul numirii și în plus să strângă suficienți bani cât să trăiască îndestulat după încheierea scurtului mandat domnesc. În total, în perioada fanariotă au fost numiți în cele două principate 31 de domni din 11 familii diferite. Unii dintre ei au fost exilați sau executați. Lupta pentru domnie era așa de încrâncenată, încât a provocat asasinate între membrii aceleiași familii.

    Pentru poporul nostru, fanarioţii au fost întruchiparea esenței corupției, trădării şi perfidiei politice. Pentru că au stat în ţările române peste un secol, cu paşi mărunţi dar siguri au influenţat determinant comportamentul elitele politice naţionale. Legea Pământului şi Dreptul Cutumiar [2] ţărănesc fiind, la rândul lor, influenţate de ciacârimea fanariotă ale cărori principii erau opuse etic fiinţei naţionale româneşti. Datorită acestora, înca din acea perioada imaginea românilor a fost terfelită în ochii ţărilor europene. Dacă este să analizăm serios fenomenul propagării în timp a unor trăsături negative în cadrul unei populații de oameni, nu trebuie să blamăm atât de mult, pentru starea României de astăzi, nici perioada comunistă, nici capitalismul de astazi. Seminţele răului au fost sădite atunciiarfructele leculegemastăzi.

    Epoca fanariotă coincide cu apariţia pe meleagurile noastre a termenului denepotism. Menţinerea tronului nu era deloc o treabă uşoară în ciuda alaiului de măsuri luate, deoarece foarte multe familii,de ordinul zecilor chiar,unelteauzişinoapte pentrumăsluireaprezentului domn fanariot cu scopul de a veni la administrarea principatelor pentru creşterea propriilor averi. În faţa unui astfel de pericol, domnitorii fanarioți deja disperați după putere și menținerea tronului, procedau la impilarea și mărirea numărului impozitelor. “

  14. Impresionanta istoria ta, fudge. Doar că eu cred că de atâţia ani de asumare, acest comportament nu prea mai e alogen. Oricât de mult ne-ar plăcea, şpaga, corupţia, ticăloşia au devenit trăsături româneşti. Am luat-o de la fanarioţi, dar cumva s-a potrivit, s-a imprimat. Şi acum nu mai putem invoca versurile lui Eminescu, m-aş mira să fi fost corectă abordarea asta chiar şi atunci. Ca individ suntem fiecare răspunzător pentru atitudinea personală, pentru rezultantă, cea care iese din suma vectorială a evoluţiei fiecăruia, mă tem că eticheta de “comportament românesc” este cea corectă.
    Şi nici identificarea ca “atitudini comuniste” sau “ceauşiste” nu cred că mai e de folos la 23 de ani…

Comments are closed.

Vezi si...

Bărbatul – simbol în artele timpurii

Articolul vizează iubitorii de artă, în măsura unor aprecieri critice, cu temei istoric. Să ne destindem cu ce a însemnat masculinul în primele faze ale dezvoltării și concretizării suportului tehnic (sculptural, pictural). Practica artei preistorice este fundamental diferită de a noastră, după cum conceptul de artă s-a schimbat extraordinar în...

Articole din aceeasi categorie